Proba prezintă un spectru FTIR complex cu benzi de întindere C-H alifatice proeminente (2917, 2949, 2874, 2836 cm⁻¹), vârfuri clare de deformare CH₃ (1455, 1375 cm⁻¹), un semnal carbonil amidă I puternic (1644 cm⁻¹) și întindere intensă C–O–C/C–O–H (1166 cm⁻¹). O bandă slabă la 807 cm⁻¹ sugerează provizoriu o componentă silicioasă minoră. Modelul spectral indică un material predominant organic, cu catenă de hidrocarburi, care conține fragmente aromatice, grupări metoxi/eter și funcționalități amidice. Comparația cu biblioteca de referință indică polipropilena ca fiind cea mai apropiată potrivire, dar similitudinea scăzută (15 %) și prezența grupărilor funcționale nehidrocarbonate argumentează împotriva unei identități de polipropilenă pură; proba este mai consistentă cu o poliolefină funcționalizată sau un amestec care încorporează constituenți aromatici și care conțin oxigen.