Modelul FTIR actual este cel mai consistent cu un material organic fluorurat, probabil o probă de tip fluorocarbon sau fluoropolimer, dar dovezile din biblioteca spectrală sunt slabe și nu susțin o identificare fermă la nivel de compus. Cel mai puternic suport centrat pe probă este grupul de benzi intense în regiunea 1160-1181 și 1307 cm⁻1, împreună cu multiple absorbții de amprentă între 770 și 1054 cm⁻1, un model compatibil cu materiale bogate în C-F. În același timp, spectrul arată și întindere C-H la 2813 și 2943 cm⁻1 și o caracteristică de îndoire lângă 1459 cm⁻1, ceea ce argumentează împotriva unei compoziții complet perfluorurate și favorizează o direcție mai largă de hidrocarbură fluorurată sau fluoropolimer, mai degrabă decât o entitate specifică de fluorocarbon.